h1

saul bellow-darul lui Humboldt

mai 26, 2009

Ce poate sa fie mai frumos decat o carte care vorbeste despre viata adevarata: cu avocati care iti iau si ultima centima,cu o Europa aproape contopita cu Chicago,amante frumoase,averi pierdute,recastigate,neveste frustrate si morti foarte prezenti in realitate.O lectie de “orice se poate intampla”,spusa intr-o maniera interesant de monotona,care nu te mai lasa sa-i dai drumul si care-ti aminteste din pagina in pagina ca si maine ti se poate itampla sa cazi pe partea cealalta (sa mori,mai exact).Curajul sa povestesti despre o viata moderna,luxoasa,ca mai apoi sa faci tandari acest tip de viata mi s-a parut sublim.Aici totul se intrepatrunde gonind prin Ritz-ul din Paris,Lisabona si Londra,pensionul din Almeira si cele mai luxoase restaurante din Chicago.Eu zic sa va apucati de ea si mai ales s-o gustati,bucatica cu bucatica.

“Marele Inchizitor al lui Dostoievski ,care a spus: “Omenirea e fragila,nu are paine,nu poate face fata libertatii,in schimb simte nevoia de miracole,de mistere si de autoritate.”Dar o predispozitie naturala spre sentimentul de vid si spre panica inseamna ceva si mai rau.Mult mai rau.Inseamna,in realitate,ca fapturile omenesti sunt anormale”

“Noas’opt la suta din viata e un cosmar,si crezi ca am de gand sa-l rotunjesc pana la suta la suta?”

“Gandirea,puterea de a gandi si de a cunoaste, este o sursa de libertate.Gandirea face sa devina evidenta existanta spiritului.Trupul fizic este un agent al spiritului si oglinda sa.Este un motor si totodata o reflectie a spiritului.”

“Cand un batran isi imbraca amandoi ciorapii pe acelasi picior si se scapa pe el in cada,cred ca i-a sunat ceasul.”

h1

post B-uri patetism

mai 24, 2009

patetismul post B (belic,B-uri luati-o cum vreti) isi face simtita prezenta.respectivul regret ca totul a trecut:si emotie si invatat si au trecut si multele cafele.poate un examen ca toate celelalte.si a fost si Goethe (ZD pt.avizati),a fost Delf,va fi Celi (italiana) si e simplu acum sa ma uit si sa zic “It’s worth it”.
gata cu tanguielile postbelice,un adevarat razboi sa inteleg fiecare cuvant din ce zicea frantuzoaica aia,dar fu bun.fu fun.waiting cu nerabdare rezultatele,care poate o sa fie pe masura efortului depus.

h1

17 infinituri

mai 5, 2009

m-am facut azi mare.17 infiniti/infinite/infinituri.orice plural imi da mie in cap.azi pot tot.(mai putin sa scap de teza de la geografie de maine)
imbatranesc.frumos.
azi/de fapt azi noapte la 12 au fost 17 trandafiri galbeni.evident divini.
azi fericire.sublim.dorinta.putere.neliniste.speranta.stress.examene.lichior.flori.flori.flori.indoiala.putere.rasarit.curaj.amanunt.succes.somn.avutie.soc.stralucire.curaj.putere.fericire.
a fost azi.repetat,fascinant,fermecator,plin de surprize de nadejde de viata.
azi pot orice!
azi nam timp sa ma gandesc ca poate mor maine.o sa ma gandesc poimaine,pentru ca maine sigur traiesc.(lege in principiul perpetuum mobile)
iubesc.!

h1

galmun….aftershow

mai 3, 2009

Si s-a dus si Galmunu’ de anu asta cum s-a dus si ala de anu trecut..cum se duc toate-n viata.
Stau si fac marele bilant:o diploma de OUTSTANDING PERFORMANCE (ceea ce era evident de asteptat) si asta nu e o lauda, e o constatare pentru ca stiu cat am stat la research,cat am cautat cu ardoare si devotiune sa rastorn declaratiile delegatilor de la ECOSOC si cat m-am chinuit sa-i tin piept lui UK,care in final a recunoscut ca “She beats me up!”
A fost,s-a dus.Si pareri bune si neajunsuri…se dau de toate anu’ asta.
Fara sa devin patetica,fara sa ma dau mai sensibila decat as putea vreodata sa fiu am sa spun ca regret faptul ca am trecut ca rata prin apa.Eram mult prea ocupata sa ma plang de foame(inaintea pauzelor),de oboseala(care de multe ori m-a obligat sa o inving si sa iau cuvatul),de sictirul cu care multi erau tunati in timpul discutiilor si de cum imi statea bine/prost/foarte prost derrierul in nadragi….incat am ratat sa ma bucur ce adevaratul farmec al Galmunului.Clipa de gratie divina: cocotatu pe scena si intonarea imnului celui mai adevarat al tuturor teenagerilor din Ro. VAMA VECHE – 18 ANI.Bineinteles,extaz.
Mai apoi,ajungand acasa,meditand la semnificatiile subtile ale celebrarii ce tocmai se sfarsise,trag eu concluzia ca momentul e efemer..ca nu mai avem pic de inocenta si ca pasim in viata/liceu cu siguranta ca nimic nu mai poate fi corectat si ca realitatea e un tertip ca sa fim toti tratati ca niste rahati.
eh..si asa tot continuam si nici macar n-avem timp sa ne oprim in loc( si da! in cazul nostru poti sa te opresti si mergand,pentru ca “Sunt tanar,doamna,tanar!”).nu mai vrem/putem sa ne luam un ragaz sa vedem pe unde calcam.
Drum bun la calcat stramb..si ajuns cu nasul intr-o foarte bine asezata bucata de cacat!

h1

Visez?

aprilie 14, 2009

M-am trezit deodata intr-o camera prafuita, cu miros de vechi si mobila mancata de carii. Nu stiu ce caut aici, intr-o lume pe care nu am faurit-o eu si in care nu-mi gasesc locul. Oare visez? Privesc in jurul meu si parca am calatorit in timp ca sa ajung aici, inapoi in medievalul sentimentelor. O oglinda acoperita de panza de paianjen imi construieste chipul. Dar nu sunt eu cea care se uita in acea oglinda. Eu par mica, imaginea pe care o vad e gigantica. Eu par inocenta, oglinda ma arata diabolica. Sigur visez. Fug din fata oglinzii…pentru ca ma sperie ceea ce ar putea sa-mi mai arate. Deodata imi apari in cale Tu, cel pe care credeam ca l-am pierdut. Ce ciudat… visul mi te arata diferit, ingerul meu cu aripi negre si zambet demonic… Mi-ai transformat inima intr-un bulgare de ceara si ai lasat-o sa se topeasca, arzand de dorul tau mai strasnic decat in flacarile Iadului… Mi-ai promis ca vei avea grija de ea… Si acum stai in fata mea, cu inima mea in pumni… Nu e topita…E de piatra. Dar eu visez. E visul meu. Si in vis e randul meu sa te chinui, sa-ti retez aripile, sa-ti tai rasuflarea… dupa care sa plec… Vrei sa nu, in visul meu ma iubesti. Ochii tai sclipesc doar pentru mine, imbratisarea ta ma incalzeste.  Dar ma desprind din capcana iluziei  si te gonesc. Pleaca inapoi in lumea ta si lasa-ma pe mine aici, in visul meu care din colorat a devenit alb-negru. Ma asez in fata oglinzii. Dar privesc in gol…

Tresar. Inapoi in realitate? Da. Am visat. Dar duc dorul sentimentului din vis… Ma asez pe un fotoliu si imi aduc genunchii inspre fata, prinzandu-i cu bratele. Si imi culc fata pe ei. Inchid ochii. Incerc sa visez. Visez ca ma iubesti… Ingerul meu cu aripi negre…si zambet demonic…

by Dream…

h1

Nebunie de primavara…

aprilie 14, 2009

            Azi plouă… îmi îngrop fața în mâini și îmi lipesc fruntea de fereastră. Vârfurile genelor încă mai poartă sărutarea ta caldă…

            Am știut într-un fel sau altul că astăzi va ploua. Cerul s-a întunecat, este gri. Zâmbesc. Fac fraze de doi ani? Nu cred, cel puțin pentru mine nu e așa. Plouă, plouă… spală păcatele lumii. Deja e ceva biblic, iar eu nu mă simt în stare să aprofundez. Mă întorc lângă ibric. Aburii ceaiului se înalță ca într-o poveste cu zâne. Când eram mică aveam impresia că este un dans magic, sau că aburii vor întotdeauna să îmi comunice, să îmi spună ceva, iar eu nu înțelegeam. Eram neputincioasă. Litere în aburii de ceai… îmi încălzesc mâinile în jurul ceștii. O linguriță, două lingurițe de zahăr…

            Mă întorc spre ploaie…într-un fel sau altul nu îmi displace vremea. Poate tu știi cel mai bine de ce. Spre seară va fi soare. Nu mint… pur și simplu știu. Mă ascund sub o frunză. Restul lumii s-a ascuns sub picăturile de ploaie. De ce plouă? Pentru că așa trebuie… nu îmi place! De ce plouă?? Pentru că cerul e trist și vrea să plângă… asta îmi place. Hai să… hai să visăm lumea noastră sub picăturile de ploaie, perfect rotunde, perfect intangibile. Nu vrei?

            Pff.. orașul e ud. Nu știu de ce, dar nu îmi dă impresia că ar fi mai curat. Parcă e mai degrabă într-o stare de moleșeală, parcă aburi s-ar ridica din pământ și nu e deloc plăcut. Vreau să mergem undeva afară… pe o pajiște.. pe un câmp, să plouă, iar noi să fugim sub un copac înalt și bătrân din mijlocul câmpului, să ne aruncăm la rădăcina sa și să râdem. Îmi place cum râzi. Ne vom trage sufletul și vom aștepta. Ai părul ud! Râd… ești un alintat. Visăm sub frunzele stejarului în timp ce ploaia cade monotonă. E liniște. Ne ascultăm respirațiile sacadate și ne amuzăm.

            Uf… era doar un vis. Bine ai revenit în orașul tău sinistru cu clădiri ude! Parcă ar fi murdare… e un gri murdar, nepotrivit. Nici ție nu ți-ar plăcea. E ca o capcană din care nu poți ieși decât pentru a lua o gură de aer. Pescăruși! Hai să ne transformăm în păsări… vom sta în ploaie, iar în spate ne vor crește aripi. Vom zbura la cer, departe de colivia asta. Nu te uita spre soare… oricum plouă. Prea mulți aburi de ceai?

            Hai să fugim prin parc, pe străzile pline de bălți. Ne vom așeza pe o bancă de lemn. O să râdem. Tu vei scoate umbrela veche cu aromă de scorțișoară și o vei deschide. Te vei chinui un pic. Eu am să râd, și apoi vom sta sub umbrelă și vom privi restul lumii. Va fi liniște. Suntem uzi dar avem o umbrelă deschisă în cele din urmă. Ne privim, începem iar să râdem. Mă vei săruta? Nu! E un clișeu, prea clasic, prea desprins din filmele alb-negru. Doar suntem unici. În jurul nostru e o nebunie de verdeață, o nebunie de primăvară…

            Hai să ne întindem în iarba verde. Dar mai întâi vreau să iasă soarele. Nu. și ăsta e un clișeu. Dar nu putem să îl refuzăm… hai să închidem ochii și să ne imaginăm că suntem la munte, pe o pajiște cu flori. O să privim roua prelinsă în abisul întunecat de raze al unei petale prinse în vârtejul unei flori. E o nebunie, nu? Hai să ne întoarcem cu fața spre cer și să cădem în Univers. Tot ce ne reține sunt firele de iarbă care ne gâdilă gâtul. Să închidem ochii, să visăm….

            E gri… mă trezesc. Aburii de ceai nu se mai ridică de mult timp din ceașca mea aproape intactă. Ceaiul a încremenit. La fel și timpul… sau nu…

 

 

By Drop of Ink

h1

martie 24, 2009

cititi aici….daca puteti sa contribuiti e perfect…eu deja am semnat;)

h1

2.0 Love

martie 23, 2009

Hai să ne îndrăgostim pe internet! Am auzit că aşa e la modă acum: deşi stăm la doar câteva blocuri distanţă, e trendy să ne prefacem că ne iubim fără să ne vedem vreodată şi fără să ştim nimic cu adevărat unul despre celălalt.

Pentru început, poţi să-mi vizitezi profilul de Hi5 şi să-mi laşi un comment cu id-ul tău. Să ştii că am să-ţi dau accept fără să stau pe gânduri. Şi dacă am la status “Busy”, tu să nu te laşi indus în eroare! Bagă-te-n seamă imediat! … oricum statusul e doar de formă. În continuare am putea să ne trimitem poze, să ni le punem pe desktop şi să ne holbăm minute-n şir la monitor. Tu ai să-mi spui că sunt cute, iar eu am să mă înroşesc sublim printr-un emoticon. Apoi ne vom da seama că suntem făcuţi unul pentru altul. Ne vom spune reciproc “pissy” şi tu îţi vei pune poza mea la avatar. Eu îţi voi dedica un post pe blog, ca să moară toată lumea de ciudă, şi în fiecare noapte voi adormi cu gândul la webcam-ul tău.

Însă după câteva zile, totul se va schimba. Zi de zi eu voi aştepta cu sufletul la gură să intri pe mess, dar tu, amorezul meu virtual, vei fi pe invisible. De supărare, îţi voi da câte un buzz la fiecare 2 minute şi îţi voi urmări orice mişcare cu cursorul mouse-ului. Până la urmă, sătul de figurile mele, îmi vei da ignore, iar eu, cu sufletul rupt în două, îmi voi îneca amarul într-o altă fereastră de mess, îndrăgostindu-mă de alt id fără identitate.

By Ash

h1

Umbre

martie 23, 2009

… Cuvintele ma ocolesc… Le privesc, ma indrept spre ele … dar ele fug… Nu stiu cum sa le adun… Le-am prins candva intr-o calimara veche de cerneala dar s-a rasturnat… si cuvintele mele s-au imprastiat…le-am pierdut… E intuneric in jurul meu si ma mai lumineaza doar ochii tai, pe care ii vad ca pe ceva atat de departe si de neatins… Poate ca nu vezi…dar am nevoie de tine ca sa ies din conul de intuneric in care m-am pierdut… Sa ies din decorul asta macabru in care m-am trezit fara sa stiu cum am ajuns in el… Poate nu-ti dai seama… ca stau aici parasita de toti si de toate… si ca am nevoie doar sa ma privesti din nou ca sa gasesc calea spre tine… Stiu ca ce spun eu acum par cuvinte goale, fara vreun rost… ca nu le intelegi si ca nu vei sti ce sa-mi spui daca ai vrea sa-mi spui ceva… Nu vreau sa aud nimic de la tine…Nu-mi spune ca ma iubesti, ca ti-e dor de mine…n-o sa te cred…De ce sa-mi spui ceva ce nu aude nimeni? De ce sa strigi unei inimi surde o iubire care a devenit atat de palida? Ma intrebi ceva dar ma prefac ca nu te aud… Stii doar ca tot ce ai avea de spus s-a mai auzit … Doar ia-ma de mana…priveste-ma in ochi… Si eu o sa citesc in privirea ta tot ce ai avea sa-mi marturisesti…

Inchid ochii pentru o clipa… Parca a trecut o eternitate…Am adormit intr-un ungher pierdut al unei camarute intunecate…Si privirea ta nu ma mai lumineaza… S-a stins… In jurul meu danseaza haotic umbrele unui trecut apus de mult…Al meu sau al tau… Ma bantuie surasul unei amintiri fara chip… cliseele unei povesti spuse al carei ecou imi rasuna in minte…Si umbrele trecutului danseaza in jurul meu…ca ielele… Le las in urma…trec prin mijlocul lor ca printr-un nor de fum…  Musc cu pofta din viitor si-mi las trecutul in urma…Trecut si prezent… Si ma pierd in uitare… in intuneric…in tacere…Cuvintele le-am pierdut…

by Dream…

h1

despre arta si cultura

martie 17, 2009

Arta,indiferent de modalitatea în care se prezintă,a fost din totdeauna cea mai fidelă şi cea mai sinceră exprimare a sufletelor umane.Disperarea,extazul,deznădejdea şi speranţa,reuşita şi neîmplinirea,care mistuiau sufletele creatorilor şi-au făcut loc în tezaurul artistic al lumii prin picturi,sculpturi,opere literare,filme,coregrafii şi muzică.” Arta pură”reprezintă însăşi valoarea unei opere,capacitatea sa incontestabilă de a transmite,a tulbura.Indiferent de ceea ce exprimă,de condiţiile vremurilor,de influenţele exterioare,arta şi în special poezia,trebuie să se menţină pure,neatinsă de cenuşa distrugătoare de idealuri,să producă o mişcare adâncă în sufletul cititorului şi să păstreze calitatea sa de operă,să nu devină doar o scriere.

În primul rând,arta genuină se face doar prin intermediul sentimentelor.Dacă nu este implicată emoţia,atunci valoarea nu există.

Pe de altă parte,nu putem vorbi despre perceperea unor forme artistice, dacă cei ce o primesc nu au cultura necesară pentru a o evalua corect.De aceea,dorinţa de a face artă şi valoare,ar trebui să se ridice mai presus de elementul cotidian,păstrând neatins spiritul.

Un mare slujitor al cuvântului,John Fawles,afirma că “Mediocritatea este plaga civilizaţiei.”.Omul mediocru,incult,fără principii atent însuşite,fără dorinţa de a deveni erou este acela căruia îi este uşor şi să moară şi să trăiască,să trişeze,pentru că nu va cunoaşte existenţa unui trai superior.Aceştia trebuie înlăturaţi pentru a nu instiga şi alte suflete la această stare de comoditate.Cultura serveşte la formarea perspectivelor,a caracterului,a capacităţii de înţelegere şi de meditaţie.Cei care nu posedă un minim de valoare intelectuală sunt mediocri.

Simplitatea este dorită în artă,în anumite expresii ale spiritului,dar nu şi la nivelul de înţelegere.Dobândirea unei culturi,a unei priceperi reale şi profunde a vieţii nu este simplă şi nici nu-i poate fi negată necesitatea.Cu cât mai necunoscători,mai indiferenţi…cu atât mai vulnerabili.Poluarea intelectualului,a semnificaţiilor adevărate şi binecunoscute este prezentă în fiecare minte,în fiecare amendament şi contradicţie pe care le întâlnim în viaţă.

Cu cât mai stabilă şi mai profundă impregnarea conştiinţei culturale,cu atât mai bine.

by Nomad Letters