cititi aici….daca puteti sa contribuiti e perfect…eu deja am semnat;)

2.0 Love

Hai să ne îndrăgostim pe internet! Am auzit că aşa e la modă acum: deşi stăm la doar câteva blocuri distanţă, e trendy să ne prefacem că ne iubim fără să ne vedem vreodată şi fără să ştim nimic cu adevărat unul despre celălalt.

Pentru început, poţi să-mi vizitezi profilul de Hi5 şi să-mi laşi un comment cu id-ul tău. Să ştii că am să-ţi dau accept fără să stau pe gânduri. Şi dacă am la status “Busy”, tu să nu te laşi indus în eroare! Bagă-te-n seamă imediat! … oricum statusul e doar de formă. În continuare am putea să ne trimitem poze, să ni le punem pe desktop şi să ne holbăm minute-n şir la monitor. Tu ai să-mi spui că sunt cute, iar eu am să mă înroşesc sublim printr-un emoticon. Apoi ne vom da seama că suntem făcuţi unul pentru altul. Ne vom spune reciproc “pissy” şi tu îţi vei pune poza mea la avatar. Eu îţi voi dedica un post pe blog, ca să moară toată lumea de ciudă, şi în fiecare noapte voi adormi cu gândul la webcam-ul tău.

Însă după câteva zile, totul se va schimba. Zi de zi eu voi aştepta cu sufletul la gură să intri pe mess, dar tu, amorezul meu virtual, vei fi pe invisible. De supărare, îţi voi da câte un buzz la fiecare 2 minute şi îţi voi urmări orice mişcare cu cursorul mouse-ului. Până la urmă, sătul de figurile mele, îmi vei da ignore, iar eu, cu sufletul rupt în două, îmi voi îneca amarul într-o altă fereastră de mess, îndrăgostindu-mă de alt id fără identitate.

By Ash

Umbre

… Cuvintele ma ocolesc… Le privesc, ma indrept spre ele … dar ele fug… Nu stiu cum sa le adun… Le-am prins candva intr-o calimara veche de cerneala dar s-a rasturnat… si cuvintele mele s-au imprastiat…le-am pierdut… E intuneric in jurul meu si ma mai lumineaza doar ochii tai, pe care ii vad ca pe ceva atat de departe si de neatins… Poate ca nu vezi…dar am nevoie de tine ca sa ies din conul de intuneric in care m-am pierdut… Sa ies din decorul asta macabru in care m-am trezit fara sa stiu cum am ajuns in el… Poate nu-ti dai seama… ca stau aici parasita de toti si de toate… si ca am nevoie doar sa ma privesti din nou ca sa gasesc calea spre tine… Stiu ca ce spun eu acum par cuvinte goale, fara vreun rost… ca nu le intelegi si ca nu vei sti ce sa-mi spui daca ai vrea sa-mi spui ceva… Nu vreau sa aud nimic de la tine…Nu-mi spune ca ma iubesti, ca ti-e dor de mine…n-o sa te cred…De ce sa-mi spui ceva ce nu aude nimeni? De ce sa strigi unei inimi surde o iubire care a devenit atat de palida? Ma intrebi ceva dar ma prefac ca nu te aud… Stii doar ca tot ce ai avea de spus s-a mai auzit … Doar ia-ma de mana…priveste-ma in ochi… Si eu o sa citesc in privirea ta tot ce ai avea sa-mi marturisesti…

Inchid ochii pentru o clipa… Parca a trecut o eternitate…Am adormit intr-un ungher pierdut al unei camarute intunecate…Si privirea ta nu ma mai lumineaza… S-a stins… In jurul meu danseaza haotic umbrele unui trecut apus de mult…Al meu sau al tau… Ma bantuie surasul unei amintiri fara chip… cliseele unei povesti spuse al carei ecou imi rasuna in minte…Si umbrele trecutului danseaza in jurul meu…ca ielele… Le las in urma…trec prin mijlocul lor ca printr-un nor de fum…  Musc cu pofta din viitor si-mi las trecutul in urma…Trecut si prezent… Si ma pierd in uitare… in intuneric…in tacere…Cuvintele le-am pierdut…

by Dream…

despre arta si cultura

Arta,indiferent de modalitatea în care se prezintă,a fost din totdeauna cea mai fidelă şi cea mai sinceră exprimare a sufletelor umane.Disperarea,extazul,deznădejdea şi speranţa,reuşita şi neîmplinirea,care mistuiau sufletele creatorilor şi-au făcut loc în tezaurul artistic al lumii prin picturi,sculpturi,opere literare,filme,coregrafii şi muzică.” Arta pură”reprezintă însăşi valoarea unei opere,capacitatea sa incontestabilă de a transmite,a tulbura.Indiferent de ceea ce exprimă,de condiţiile vremurilor,de influenţele exterioare,arta şi în special poezia,trebuie să se menţină pure,neatinsă de cenuşa distrugătoare de idealuri,să producă o mişcare adâncă în sufletul cititorului şi să păstreze calitatea sa de operă,să nu devină doar o scriere.

În primul rând,arta genuină se face doar prin intermediul sentimentelor.Dacă nu este implicată emoţia,atunci valoarea nu există.

Pe de altă parte,nu putem vorbi despre perceperea unor forme artistice, dacă cei ce o primesc nu au cultura necesară pentru a o evalua corect.De aceea,dorinţa de a face artă şi valoare,ar trebui să se ridice mai presus de elementul cotidian,păstrând neatins spiritul.

Un mare slujitor al cuvântului,John Fawles,afirma că “Mediocritatea este plaga civilizaţiei.”.Omul mediocru,incult,fără principii atent însuşite,fără dorinţa de a deveni erou este acela căruia îi este uşor şi să moară şi să trăiască,să trişeze,pentru că nu va cunoaşte existenţa unui trai superior.Aceştia trebuie înlăturaţi pentru a nu instiga şi alte suflete la această stare de comoditate.Cultura serveşte la formarea perspectivelor,a caracterului,a capacităţii de înţelegere şi de meditaţie.Cei care nu posedă un minim de valoare intelectuală sunt mediocri.

Simplitatea este dorită în artă,în anumite expresii ale spiritului,dar nu şi la nivelul de înţelegere.Dobândirea unei culturi,a unei priceperi reale şi profunde a vieţii nu este simplă şi nici nu-i poate fi negată necesitatea.Cu cât mai necunoscători,mai indiferenţi…cu atât mai vulnerabili.Poluarea intelectualului,a semnificaţiilor adevărate şi binecunoscute este prezentă în fiecare minte,în fiecare amendament şi contradicţie pe care le întâlnim în viaţă.

Cu cât mai stabilă şi mai profundă impregnarea conştiinţei culturale,cu atât mai bine.

by Nomad Letters

decrepitudine

acelaşi ceas la care te uitai

în fiecare dimineaţă

înainte să te trezeşti

o să te-ngroape într-un capăt al orei sale.

visul pe care l-ai călcat în picioare

când ţi-ai negat pentru prima oară existenţa

o sa-ţi spintece piatra funerară în două.

nici măcar nu o să ai odihnă senină

pentru că n-ai fost capabil să îmbrăţişezi

ceva mai înalt

decât spătarul scaunului

pe care te sprijini mereu când te ridici

şi.bineînţeles,cântecul nobil,

o să fie un gen de legământ cu cenuşa.

când ai s-ajungi patriarhul toamnei tale,

lespedea aceea neagră

pe care ti-o doreşti atât de mult

cu siguranţă o să te sperie.

N-ai mai vezut niciodată culoarea neagră!

deşi griul îţi este familiar.

lumânările,nici nu-ţi închipui

ce mult am visat la ele.

atunci o să fie incolore,sau transparente,

sau nici măcar n-o să ardă.

o sa ardă doar durerea asupra

nefiinţei tale.

am rupt o bucată de albastru din cer

mai ţii minte?

o iei şi pe aceea cu tine

dacă n-o să ai lumină,

sau dacă ai nevoie de o batistă.

folia aia de nedumerire

de la sandwich-ul de ieri e ruptă,

poate ar fi mai bine să-ţi cumperi alta.

ochelarii grei,suverani din tinereţe

pe tâmplele tale

o să plece într-un oraş de o pace hispanică

de aici,

de aproape.

Dacă mori tu nu o să mai ştii

cine e România.

Dacă mor eu,

România n-o să mai ştie nimic

despre sine.

by nomad letters

Pun pariu ca nu-ti dai seama de rostul vietii tale…

Pariu că azi e prima dată când te gândeşti la asta??Ţi-a ajuns vreodată la urechi răspunsul la întrebarea “Oare de ce m-a făcut?”Sigur nu.De fapt, până acum nici nu te-ai prins că exişti.

Eşti un frustrat care mergi mereu pe acelaşi drum de acasă până la şcoală, de frică să nu te prindă doi să-ţi tragă o bătaie,aşa cum meriţi.Oare de ce nu vine nimeni să te protejeze şi când ţi-e frică alergi spre cel mai apropiat colţ şi te înfigi acolo,până când trece furtuna?

De fapt eşti un nimeni…un nimeni cu impresii de geniu.Geniu de rahat.Poate aşa da!Dacă ai fi mai inteligent,mai viclean poate că te-ai purta altfel cu tine,cu mine şi nu ţi-ai mai lăsa sufletul să aştepte în autogară maşina de Oraşul X.

Eşti un nimeni care găseşte mereu motive,care emite mereu judecăţi….Eşti valoros,eşti formidabil..eşti o haină murdară,nişte pantofi plini de noroi.Trezeşti în mine mereu acelaşi sentiment de repulsie,de greaţă!Da, aş vrea să te arunc în faţa unei masini,să-ţi zboare creierul!

De ce exişti?Ciudat!Jur că nu mi-aş da seama niciodată.Intreabă- i pe ai tăi….dacă mai trăiesc…sau ai reuşit să- i omori şi pe ei cu geniul tău?Crezi că nu mi-am dat seama de toată farsa asta?Străzile care spui tu mereu că sunt protejate,că sunt apărate..de fapt mă protejează pe mine…ele poate nici nu ştiu că tu exişti.Eşti un nătărău patent!Te trezeşti în fiecare dimineaţă cu mâna la ochi,şi caşti,şi caşti,şi te mai freci încă o dată la ochi…greu cu lumina asta!In peşteră era mai bine nu?Ce fraier eşti!Joci în prostia asta de trucaj ieftin!De fapt..nici nu eşti bun pentru altceva.Spui că te răzbuni…că pleci..că evadezi.Nu eşti în stare să faci măcar un pas fără atenta supraveghere a unui “cineva”…n-ai nici măcar un “cineva” propriu.Bei în fiecare zi ca să-ţi speli necazurile…Aiurea! Iţi speli şi ultima  fărâmă de umanitate…ajungi un indiferent, cum suntem toţi…o mână comandată să ridice,să scarpine,să mângâie …să mângâie…Niciodată! E sub demnitatea ta!

Deşi nu te-ai fi ridicat niciodată să te sprijini de mâna cuiva..Da! Scaunul te ajuta..câteodată şi masa..Gândeşti cu capătul stâng al piciorului mesei….Grea frază pentru tine,nu?Aşa gândeam şi eu!

Iţi pui ceasul să sune mereu la ora 7,te-ai gândit vreodată că punându-l la ora 6 ai mai câştiga o oră de viaţă?…Din viaţa aia pe care o dispreţuim şi eu, şi tu, şi toţi.Dar n-ai mai pierde-o!

Pun pariu că nu te-ai gândit niciodată să priveşti în sus.Poate se cacă fix atunci o pasare deasupra ta şi ţi se face frică şi rău şi scârbă şi vei regreta! Niciodată,… să nu cumva să scapi din mâini şirul zilelor pierdute,ale nopţilor dormite,ale ciocolatelor nemâncate şi aruncate la coş..pe motiv de junk-food.Tu ai o junk-life!

Pun pariu că prima dată când te-ai privit în oglindă ţi-a fost şi milă şi scârbă şi teamă şi ţi-a venit să plângi despre faţa pe care o vedeai.De fapt, nu erai tu…erai….Viitorul TU!Bineînţeles când încerci să cobori scările dimineaţa când te duci să iei pâine niciodată n-o să ţi se pară că eşti un nenorocit..sau că ai instincte de alienat..şi totuşi ai putea să le observi atât de bine…!Ia atitudine şi trezeşte mizeria aia din tine, care te lasă mereu să te trezeşti la 7 dimineaţa, nu la 6 ,că aşa n-ai mai pierde încă o oră din viaţa ta!

By Nomad Letters