Visez?

M-am trezit deodata intr-o camera prafuita, cu miros de vechi si mobila mancata de carii. Nu stiu ce caut aici, intr-o lume pe care nu am faurit-o eu si in care nu-mi gasesc locul. Oare visez? Privesc in jurul meu si parca am calatorit in timp ca sa ajung aici, inapoi in medievalul sentimentelor. O oglinda acoperita de panza de paianjen imi construieste chipul. Dar nu sunt eu cea care se uita in acea oglinda. Eu par mica, imaginea pe care o vad e gigantica. Eu par inocenta, oglinda ma arata diabolica. Sigur visez. Fug din fata oglinzii…pentru ca ma sperie ceea ce ar putea sa-mi mai arate. Deodata imi apari in cale Tu, cel pe care credeam ca l-am pierdut. Ce ciudat… visul mi te arata diferit, ingerul meu cu aripi negre si zambet demonic… Mi-ai transformat inima intr-un bulgare de ceara si ai lasat-o sa se topeasca, arzand de dorul tau mai strasnic decat in flacarile Iadului… Mi-ai promis ca vei avea grija de ea… Si acum stai in fata mea, cu inima mea in pumni… Nu e topita…E de piatra. Dar eu visez. E visul meu. Si in vis e randul meu sa te chinui, sa-ti retez aripile, sa-ti tai rasuflarea… dupa care sa plec… Vrei sa nu, in visul meu ma iubesti. Ochii tai sclipesc doar pentru mine, imbratisarea ta ma incalzeste.  Dar ma desprind din capcana iluziei  si te gonesc. Pleaca inapoi in lumea ta si lasa-ma pe mine aici, in visul meu care din colorat a devenit alb-negru. Ma asez in fata oglinzii. Dar privesc in gol…

Tresar. Inapoi in realitate? Da. Am visat. Dar duc dorul sentimentului din vis… Ma asez pe un fotoliu si imi aduc genunchii inspre fata, prinzandu-i cu bratele. Si imi culc fata pe ei. Inchid ochii. Incerc sa visez. Visez ca ma iubesti… Ingerul meu cu aripi negre…si zambet demonic…

by Dream…