despre arta si cultura

Arta,indiferent de modalitatea în care se prezintă,a fost din totdeauna cea mai fidelă şi cea mai sinceră exprimare a sufletelor umane.Disperarea,extazul,deznădejdea şi speranţa,reuşita şi neîmplinirea,care mistuiau sufletele creatorilor şi-au făcut loc în tezaurul artistic al lumii prin picturi,sculpturi,opere literare,filme,coregrafii şi muzică.” Arta pură”reprezintă însăşi valoarea unei opere,capacitatea sa incontestabilă de a transmite,a tulbura.Indiferent de ceea ce exprimă,de condiţiile vremurilor,de influenţele exterioare,arta şi în special poezia,trebuie să se menţină pure,neatinsă de cenuşa distrugătoare de idealuri,să producă o mişcare adâncă în sufletul cititorului şi să păstreze calitatea sa de operă,să nu devină doar o scriere.

În primul rând,arta genuină se face doar prin intermediul sentimentelor.Dacă nu este implicată emoţia,atunci valoarea nu există.

Pe de altă parte,nu putem vorbi despre perceperea unor forme artistice, dacă cei ce o primesc nu au cultura necesară pentru a o evalua corect.De aceea,dorinţa de a face artă şi valoare,ar trebui să se ridice mai presus de elementul cotidian,păstrând neatins spiritul.

Un mare slujitor al cuvântului,John Fawles,afirma că “Mediocritatea este plaga civilizaţiei.”.Omul mediocru,incult,fără principii atent însuşite,fără dorinţa de a deveni erou este acela căruia îi este uşor şi să moară şi să trăiască,să trişeze,pentru că nu va cunoaşte existenţa unui trai superior.Aceştia trebuie înlăturaţi pentru a nu instiga şi alte suflete la această stare de comoditate.Cultura serveşte la formarea perspectivelor,a caracterului,a capacităţii de înţelegere şi de meditaţie.Cei care nu posedă un minim de valoare intelectuală sunt mediocri.

Simplitatea este dorită în artă,în anumite expresii ale spiritului,dar nu şi la nivelul de înţelegere.Dobândirea unei culturi,a unei priceperi reale şi profunde a vieţii nu este simplă şi nici nu-i poate fi negată necesitatea.Cu cât mai necunoscători,mai indiferenţi…cu atât mai vulnerabili.Poluarea intelectualului,a semnificaţiilor adevărate şi binecunoscute este prezentă în fiecare minte,în fiecare amendament şi contradicţie pe care le întâlnim în viaţă.

Cu cât mai stabilă şi mai profundă impregnarea conştiinţei culturale,cu atât mai bine.

by Nomad Letters

Pun pariu ca nu-ti dai seama de rostul vietii tale…

Pariu că azi e prima dată când te gândeşti la asta??Ţi-a ajuns vreodată la urechi răspunsul la întrebarea “Oare de ce m-a făcut?”Sigur nu.De fapt, până acum nici nu te-ai prins că exişti.

Eşti un frustrat care mergi mereu pe acelaşi drum de acasă până la şcoală, de frică să nu te prindă doi să-ţi tragă o bătaie,aşa cum meriţi.Oare de ce nu vine nimeni să te protejeze şi când ţi-e frică alergi spre cel mai apropiat colţ şi te înfigi acolo,până când trece furtuna?

De fapt eşti un nimeni…un nimeni cu impresii de geniu.Geniu de rahat.Poate aşa da!Dacă ai fi mai inteligent,mai viclean poate că te-ai purta altfel cu tine,cu mine şi nu ţi-ai mai lăsa sufletul să aştepte în autogară maşina de Oraşul X.

Eşti un nimeni care găseşte mereu motive,care emite mereu judecăţi….Eşti valoros,eşti formidabil..eşti o haină murdară,nişte pantofi plini de noroi.Trezeşti în mine mereu acelaşi sentiment de repulsie,de greaţă!Da, aş vrea să te arunc în faţa unei masini,să-ţi zboare creierul!

De ce exişti?Ciudat!Jur că nu mi-aş da seama niciodată.Intreabă- i pe ai tăi….dacă mai trăiesc…sau ai reuşit să- i omori şi pe ei cu geniul tău?Crezi că nu mi-am dat seama de toată farsa asta?Străzile care spui tu mereu că sunt protejate,că sunt apărate..de fapt mă protejează pe mine…ele poate nici nu ştiu că tu exişti.Eşti un nătărău patent!Te trezeşti în fiecare dimineaţă cu mâna la ochi,şi caşti,şi caşti,şi te mai freci încă o dată la ochi…greu cu lumina asta!In peşteră era mai bine nu?Ce fraier eşti!Joci în prostia asta de trucaj ieftin!De fapt..nici nu eşti bun pentru altceva.Spui că te răzbuni…că pleci..că evadezi.Nu eşti în stare să faci măcar un pas fără atenta supraveghere a unui “cineva”…n-ai nici măcar un “cineva” propriu.Bei în fiecare zi ca să-ţi speli necazurile…Aiurea! Iţi speli şi ultima  fărâmă de umanitate…ajungi un indiferent, cum suntem toţi…o mână comandată să ridice,să scarpine,să mângâie …să mângâie…Niciodată! E sub demnitatea ta!

Deşi nu te-ai fi ridicat niciodată să te sprijini de mâna cuiva..Da! Scaunul te ajuta..câteodată şi masa..Gândeşti cu capătul stâng al piciorului mesei….Grea frază pentru tine,nu?Aşa gândeam şi eu!

Iţi pui ceasul să sune mereu la ora 7,te-ai gândit vreodată că punându-l la ora 6 ai mai câştiga o oră de viaţă?…Din viaţa aia pe care o dispreţuim şi eu, şi tu, şi toţi.Dar n-ai mai pierde-o!

Pun pariu că nu te-ai gândit niciodată să priveşti în sus.Poate se cacă fix atunci o pasare deasupra ta şi ţi se face frică şi rău şi scârbă şi vei regreta! Niciodată,… să nu cumva să scapi din mâini şirul zilelor pierdute,ale nopţilor dormite,ale ciocolatelor nemâncate şi aruncate la coş..pe motiv de junk-food.Tu ai o junk-life!

Pun pariu că prima dată când te-ai privit în oglindă ţi-a fost şi milă şi scârbă şi teamă şi ţi-a venit să plângi despre faţa pe care o vedeai.De fapt, nu erai tu…erai….Viitorul TU!Bineînţeles când încerci să cobori scările dimineaţa când te duci să iei pâine niciodată n-o să ţi se pară că eşti un nenorocit..sau că ai instincte de alienat..şi totuşi ai putea să le observi atât de bine…!Ia atitudine şi trezeşte mizeria aia din tine, care te lasă mereu să te trezeşti la 7 dimineaţa, nu la 6 ,că aşa n-ai mai pierde încă o oră din viaţa ta!

By Nomad Letters